În această scenă liniștită a unui port italian, spectatorul este atras într-un moment chiar înainte de apus, unde cerul este pictat cu un amestec încântător de nuanțe de albastru, galben și gri. Lumina cade delicat pe apă, aruncând o strălucire suavă care invită la explorarea adâncimilor sale. Peștii sunt descriși cu meticulozitate pe țărmul stâncos, mișcările lor fiind atât dinamice, cât și fluide, sugerând o lume plină de viață. Aceștia scot plase din bărci din lemn care plutesc leneș pe apele liniștite, subliniind armonia dintre oameni și mediul lor natural. Clădirile aflate la depărtare oferă un sentiment de loc, siluetele lor fiind îndulcite de ceața matinală. Aproape că pare că ceața acoperă nu doar pământul, ci și timpul, invitând la contemplare.

Echilibrul din compoziție este captivant; stâncile abrupte, ridicându-se mărețe de o parte, contrastează minunat cu baie liniștită de cealaltă parte. Interacțiunea dintre lumină și umbră servește pentru a intensifica adâncimea emoțională, formând un pod între realitate și vis. Această lucrare nu doar că surprinde un moment de poveste pitorească, ci evocă și nostalgie și dorința pentru simplitatea vieții de muncă. În contextul său istoric, pictată la mijlocul secolului al XVIII-lea, reflectă fascinația romantică față de natură și viața maritimă, un indiciu al legăturii profunde a epocii cu cultura maritimă.