Privind această scenă, ești transportat imediat; pensulațiile dansează pe pânză, creând o calitate încețoșată, aproape onirică. Privirea este atrasă către cerul plin de lumină, care se zărește prin frunzișul vibrant. Structura centrală, redată în alb și crem moale, sugerează un loc de importanță istorică; poate o moschee sau un palat grandios, ale cărui detalii sunt încețoșate, dar inconfundabil prezente.

Mai jos, o adunare de figuri, redate în culori îndrăznețe și contrastante, adaugă o notă de viață și energie. Formele lor sunt definite vag, contribuind la senzația generală a unui moment trecător surprins în timp. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra, creând profunzime și dimensiune; jocul luminii pe clădire, pe copaci și pe figuri, invită spectatorul să exploreze scena mai departe. Aproape că simt căldura soarelui și aud șoaptele blânde ale frunzelor; o dovadă a priceperii artistului de a surprinde nu doar o reprezentare vizuală, ci și o atmosferă, un sentiment.