Această scenă fermecătoare surprinde o poiană liniștită din pădure, scăldată în lumina blândă a unui cer parțial înnorat. Copacii înalți încadrează compoziția, frunzișul lor dens formând un arc natural care atrage privirea către o mică figură din centru, o culegătoare de ciuperci, adăugând o notă umană acestei sălbăticii liniștite. Pictorul, prin tehnica sa abilă, dă viață pădurii, cu texturi bogate și verdeață stratificată care sugerează adâncimea și răcoarea umbrei.

Paleta cromatică este predominant pământie, cu izbucniri vibrante, în special în jurul hainelor figurii, care contrastează frumos cu mediul natural. Lucrarea evocă o stare de spirit liniștită, contemplativă, invitând privitorul să pătrundă într-un moment de conviețuire pașnică între om și natură. Pictată în 1848, reflectă fascinația romantică a secolului al XIX-lea pentru lumea naturală și frumusețea tăcută a vieții rurale cotidiene.