Pictura surprinde frumusețea liniștită a Veneției, scăldată în lumina caldă, aurie a răsăritului sau apusului de soare. Un palat grandios, ale cărui detalii complicate sunt înmuiate de ceața atmosferică, domină partea stângă a compoziției. Arhitectura este redată cu o atingere delicată, sugerând trecerea timpului și greutatea istoriei. De cealaltă parte a apei, Môle se întinde, cu nave și bărci legănându-se ușor, ale căror siluete oferă un contrapunct structurilor solide. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a crea profunzime, cu apa strălucind și reflectând nuanțele cerului, invitând privitorul să intre în scenă.