Scena se desfășoară în fața noastră, un port aglomerat redat în lumina moale și difuză a unei zile înnorate. Suntem atrași în inima activității, unde o chei lungă se întinde spre privitor, mărginită de o mulțime de spectatori, ale căror forme sunt sugerate mai degrabă decât definite cu precizie. Dincolo de ei, portul este plin de viață: veliere cu vele albe fâlfâitoare și nave mai mari, cu catargele lor atingând cerul. O structură înaltă și scheletică, poate un aparat de iluminat, stă ca o santinelă modernă, juxtapusă elementelor navale tradiționale. Pensulația este liberă și impresionistă, captând calitatea trecătoare a luminii și a atmosferei. Cerul, o întindere vastă de albastru pal și alb, sugerează o adiere ușoară. Efectul general este de activitate liniștită și farmecul atemporal al mării.