În această reprezentare emoționantă, o femeie de la țară este reprezentată în actul de a săpa, corpul ei fiind ușor aplecat înainte, întruchipând reziliența și munca grea. Linile sunt fluide, dar robuste, cu trăsături îndrăznețe care conturează forma ei și îmbrăcămintea, oferind o senzație de mișcare scenei. Expresia concentrată a feței femeii sugerează dedicare, reflectând poate legătura ei cu pământul care hrănește familia ei. Simplitatea îmbrăcămintei sale—o rochie lungă și pantofi rezistenți—vorbește mult despre statutul ei social și despre luptele de zi cu zi. Contextul din jurul ei este minimalist, cu doar sugestii ale solului pe care îl sapă, accentuând atenția asupra muncii sale.

Paleta monocromatică atrage privitorul într-un spațiu intim, evocând sentimente de empatie și admirație pentru eroismul cotidian care adesea rămâne neobservat. Tehnicile de umbrire și hatching utilizate aici adâncesc narațiunea vizuală, creând un contrast între lumină și umbră care îi subliniază determinarea și greutatea muncii ei. Această lucrare de artă nu doar că ilustrează fizicalitatea vieții rurale, dar servește și ca un comentariu socio-economic asupra muncii grele a claselor inferioare, aducând aminte de narațiunile necelebrate care caracterizează experiența umană.