Scena se desfășoară cu o calitate delicată, aproape onirică; două femei sunt în centrul atenției, figurile lor fiind înmuiate de aplicarea delicată a vopselei. Una stă în picioare, cu un coș în mână, privirea îndreptată în jos, poate spre sarcina de moment sau pierdută în gânduri. Cealaltă stă jos, absorbită de munca ei, un alt coș lângă ea. Peisajul înconjurător, redat în verzi estompate, galbenuri și atingeri de lavandă, sugerează o zi de sfârșit de vară, lumina fiind difuzată de un cer noros. Tehnica artistului, o abordare pointilistă, descompune formele în tușe individuale care se îmbină atunci când sunt privite de la distanță, creând o senzație de aerisire și vibrație. Compoziția generală pare echilibrată, armonioasă și plină de o liniștită demnitate. Paleta de culori este discretă, dar utilizarea abilă a luminii și umbrei de către artist dă viață scenei, evocând un sentiment de liniște și frumusețea simplă a vieții rurale. Lucrarea este o mărturie a capacității artistului de a surprinde esența unui moment și de a transmite emoțiile asociate scenei.