Scena se desfășoară cu o panoramă uluitoare: un fiord, leagăn al munților impunători, reflectă cerul ca o oglindă. Artistul surprinde cu măiestrie jocul de lumină și umbră, soarele luminând ușor vârfurile, unele încă acoperite de zăpadă. Apa este o întindere liniștită, suprafața sa netulburată, cu excepția câtorva ondule ușoare, și prezența la distanță a bărcilor, sugerând un simț al scării și vastitatea peisajului.

Pe țărm, un mic grup de figuri se adună, prezența lor adăugând un element uman scenei grandioase. Detaliul din pictură, de la textura stâncilor până la frunzișul care se agață de versanți, atrage privitorul. Efectul general este de seninătate și uimire, o mărturie a puterii și frumuseții lumii naturale; este o invitație de a respira aerul proaspăt și curat și de a te pierde în maiestuozitatea peisajului norvegian.