Această scenă intimă surprinde o tânără femeie în mijlocul ritualului său matinal, aranjându-și cu atenție părul lung. Artistul folosește o tehnică delicată de pointilism, suprapunând mici puncte de culoare pentru a crea o suprafață texturată și vibranta care dă viață figurii și împrejurimilor sale. Compoziția o plasează pe femeie în centrul unei camere modeste, fusta ei roșie vibrantă contrastând puternic cu fundalul întunecat și estompat. Patul și scaunul, redate ușor neclar, sugerează un spațiu domestic liniștit care încadrează subiectul fără a distrage atenția.

Paleta de culori este un amestec armonios de albastru rece și nuanțe de gri, combinate cu tonuri calde de pământ, evocând o atmosferă blândă și contemplativă. Pictura scoate în evidență textura țesăturilor și a pielii, invitând privitorul să simtă lumina blândă a dimineții care pătrunde în cameră. Din punct de vedere emoțional, lucrarea transmite un moment de liniște privată și grijă de sine — o pauză în rutina zilnică care pare atât personală, cât și universală. Creată la sfârșitul secolului al XIX-lea, această operă reflectă fascinația impresionismului și postimpresionismului pentru viața cotidiană, subliniind frumusețea găsită în momentele obișnuite. Semnificația artistică constă în portretizarea tandră a feminității și în utilizarea magistrală a pointilismului pentru a insufla viață și textură unei scene simple, dar profund evocatoare.