Scena se desfășoară cu un set fermecător de trepte, încadrate frumos de floarea-soarelui vibrantă și verdeață; Monet surprinde un moment care se simte atât de liniștit, cât și exuberant. Floarea-soarelui, cu capetele lor de aur îndreptate spre soare, creează o atmosferă veselă care îl întâmpină pe privitor. Aceste flori, situate de-a lungul marginii drumului ridicat, par să invite pe cineva să urce treptele și să experimenteze îmbrățișarea parfumată a grădinii. Marginea de sus sugerează promisiunea unui punct de vedere liniștit, poate cu o vedere asupra întregului peisaj, făcând ca urcarea să fie tentantă.

O combinație de verzi bogate și accente de flori roșii împletesc compoziția, oferind o experiență vizuală bogată și texturată. Fiecare tușă de pensulă pare animată, plină de amintirea aerului de vară; șoptește despre căldura care îi învăluie pe toți cei vii în acest colț liniștit al lumii. Folosirea de către Monet a culorilor moi, dar vii, intensifică sentimentul de lumină și viață, creând o rezonanță emoțională care vorbește despre liniștea găsită în natură. Această pictură nu doar că prezintă o scenă de grădină, ci trezește și bucuria reconfortantă a unei plimbări liniștite într-un mediu înfloritor.