În această lucrare, privitorul este imediat atras de scena agitată de sub un mare pod, unde muncitorii din cărbune lucrează neobosit pentru a-și transporta încărcăturile grele. Podul, cu structura sa din fier și detaliile complicate, încadrează scena, sugerând totodată progresul industrial al epocii. Muncitorii din cărbune, reprezentați cu figuri expresive, apar aproape ca siluete pe fundalul cerului mohorât, fiecare fiind absorbit în ritmul muncii, trăgând un car greu din cărbune. Tonurile închise și pământii ale cărbunelui contrastează puternic cu apele tulburi de dedesubt, în timp ce accentele verzi ale bărcilor oferă o pauză de la paleta de culori predominant întunecate.

Folosirea luminii în pictură este deosebit de captivantă; Monet surprinde atmosfera înnorată a unei zile tipice lângă râu, unde reflexiile dansează pe suprafața apei, adăugând un sentiment de mișcare. Figurile umbrite de-a lungul țărmului evocă o energie sumbră, dar rezilientă, reprezentând clasa muncitoare în timpul unei perioade de industrializare rapidă în Franța secolului al XIX-lea. Această fuziune între realism și impresionism nu doar că arată abilitățile tehnice ale lui Monet, dar subliniază și un important subiect social — viața muncitorului, îmbogățind opera cu o semnificație istorică și o adâncime emoțională.