O scenă urbană aglomerată se desfășoară în fața noastră, o simfonie de linii și umbre. Fațada grandioasă a unei clădiri, cu coloanele sale impunătoare, domină prim-planul — un monument al unei epoci. Mai jos, o scenă de stradă vibrantă este plină de viață; primele automobile, ale căror forme sunt redate cu o atingere delicată, umplu spațiul dintre fundația clădirii și privitor. Utilizarea de către artist a diferitelor greutăți de linii adaugă profunzime, ghidând ochiul de la arhitectura detaliată la mișcarea oamenilor și a vehiculelor.

Paleta monocromă, predominantă în tonuri de sepia, evocă un sentiment de nostalgie, o șoaptă a trecutului. Parcă am privi printr-o lentilă sepia la un moment înghețat în timp. Compoziția ghidează cu pricepere ochiul, de la structura monumentală la detaliile complicate ale străzii de dedesubt. Efectul general este de simplitate elegantă, surprinzând esența unei epoci trecute cu o îndemânare remarcabilă. Rezonează cu energia orașului și cu observația liniștită a ritmului său zilnic.