Pictura surprinde o vedere senină a Parisului; Turnul Eiffel, un santinelă îndepărtat, se înalță grațios pe cerul cețos. Artistul a folosit cu măiestrie tușe moi de pensulă, creând o senzație de difuzie delicată, ca și cum orașul ar fi învăluit într-o ceață de dimineață. Prim-planul este plin de vegetație luxuriantă și o cărare șerpuitoare, invitând privitorul să se plimbe prin această scenă liniștită.

Compoziția este frumos echilibrată, atrăgând ochiul de la prim-planul luxuriant la fundalul eteric. Nuanțele calde ale clădirilor și tonurile silențioase ale peisajului evocă un sentiment de nostalgie și contemplare liniștită. Această operă de artă șoptește despre o epocă apusă, o vreme a plimbărilor liniștite și a aprecierii simple a frumuseții. Este o scenă care rezonează cu romantismul Belle Époque, o instantanee a unui oraș care continuă să captiveze inimile.