Lucrarea prezintă o figură solitară care lucrează într-un peisaj vast, slab luminat. Fundalul este într-un bogat ton de brun pământie, estompându-se în întuneric, poate simbolizând sosirea nopții sau sfârșitul unei zile. Figura, aparent prinsă într-un moment de muncă, se apleacă ușor înainte, ieșind în evidență în culorile estompate ale scenei. Poziția sa este puțin încovoiată în timp ce se ocupă de un foc mic; fumul se ridică, adăugând o calitate atmosferică care atrage spectatorul în această lume de crepuscul. Lucrul cu pensula al lui Van Gogh, deși minimalist, poartă o anumită intensitate – trăsăturile sunt fluide, dar deliberate, permițând atât figurii, cât și focului să devină puncte focale în mijlocul întunericului care o înconjoară.

Impactul emoțional al piesei este palpabil. Există un sentiment de singurătate, de muncă grea în întuneric, care rezonează profund. Evocă o legătură viscerală cu temele muncii și perseverenței. Istoric, această operă oferă o privire asupra peisajelor rurale în schimbare din Franța și viața clasei muncitoare în timpul lui Van Gogh. Prin utilizarea sa caracteristică a unor trăsături grele și emoționale, pictura depășește simpla reprezentare, invitând la introspecție asupra momentelor mai simple, dar adesea ignorate din viață. Această piesă subliniază talentul artistului de a captura emoțiile umane pe un fundal natural, pictând o narațiune tăcută despre efort, tenacitate și trecerea necruțătoare a timpului.