Peisajul se desfășoară în fața noastră, o simfonie de tonuri verzi și aurii. Apa, un pârâu impetuos, își croiește drum prin scenă, mișcarea ei este captată în interacțiunea luminii și umbrei. Copacii falnici, cu ramurile lor noduroase care se întind spre cer, încadrează compoziția, creând un sentiment de profunzime și închidere. Pensula abilă a artistului evocă un sentiment palpabil de aer și atmosferă; aproape că simt o adiere ușoară.

Paleta de culori este bogată și variată, verdele și maro-ul frunzișului amestecându-se cu lumina aurie a soarelui care filtrează prin frunze. Cerul, o întindere vastă de albastru înnorat, adaugă o notă de dramatism scenei liniștite. O figură solitară, o mică siluetă, merge pe o potecă, atrăgând ochiul mai adânc în peisaj, sugerând o călătorie, o explorare personală. Efectul general este de seninătate și contemplație liniștită.