Sub clar de lună, un țăran se întoarce acasă cu sapa, într-o scenă simplă, dar poetică. Câteva tușe trasează siluetele copacilor, munții îndepărtați și casele umile care promit odihnă. Artistul folosește linii fluide și energice pentru a reprezenta calea care duce la case, invitând privitorul să urmeze pașii personajului. Lumea monocromă este plină de liniște; liniștea nopții este palpabilă, contrastând cu munca din timpul zilei. Este o odă vieții simple, plină de oboseala muncii și de așteptarea revenirii acasă.