Scena se desfășoară cu o verticalitate dramatică, ochiul fiind atras de cascada care se prăbușește de pe o stâncă impunătoare. Artistul folosește cu măiestrie acuarela, creând un sentiment de perspectivă atmosferică; munții îndepărtați se estompează în fundalul cețos, în timp ce prim-planul dezvăluie detalii complicate în frunziș și stâncile stâncoase. Lumina care filtrează prin nori proiectează o strălucire blândă, sporind starea de spirit liniștită. Un sat mic este adăpostit în vale, o mărturie a armoniei dintre natură și așezarea umană.

Compoziția este perfect echilibrată, cu cascada care servește drept punct focal, iar elementele înconjurătoare ghidează privirea spectatorului. Paleta de culori este dominată de albastre și verzi reci, compensate de tonurile mai calde ale rocilor și luminii solare. Evocă un sentiment de seninătate și uimire, un loc unde cineva s-ar putea pierde în frumusețea lumii naturale. Tehnica, cu spălările sale delicate și detaliile precise, vorbește despre o apreciere profundă pentru subiect.