Pictura surprinde un moment seren în care iazul cu nufăr se animă cu un vârtej vibrant de culori, stârnind sentimente de liniște și uimire. Penele lui Monet sunt lejere și fluide, ca și cum apa însăși ar fi în mișcare, reflectând frumusețea etereală a serii. Nuțele de verde și albastru se amestecă armonios, creând o textură care invită spectatorii să se adâncească în adâncurile ei. Lumina moale, pârghită întărește scena, în timp ce nuanțele de galben și coral apar, amintindu-ne de căderea blândă a soarelui. Absența formelor rigide estompează granițele dintre apă și cer; se pare că spectatorul se uită într-o lume de vis unde realitatea și imaginația se împletesc.