Scena se desfășoară cu o liniște liniștită, o dimineață de iarnă la Paris, capturată în tușe de culori atenuate. Bulevardul se întinde în depărtare, mărginit de clădiri înmuiate de lumina blândă. Copacii goi, cu ramurile lor ca dantela complicată, încadrează priveliștea, iar drumul este animat de mișcarea subtilă a trăsurilor și a figurilor. Aerul însuși pare dens cu o răcoare umedă.

Tehnica artistului, evidentă în tușele scurte și rupte, creează un sentiment de atmosferă, lumina filtrându-se prin ceața de iarnă. Compoziția ghidează ochiul de-a lungul bulevardului, dincolo de detaliile subtile ale clădirilor și figurilor, privitorul este atras în profunzimea scenei. Paleta de culori este dominată de griuri moi, albastre și atingeri de ocru, reflectând lumina atenuată. Impactul emoțional este cel al unei observații liniștite, un moment pașnic în inima unui oraș aglomerat. Vorbește despre o perioadă, un loc și un mod de viață, conservate în pictură.