Opera surprinde un moment senin, o scenă scăldată de soare, cu o moară de vânt din piatră ridicată cu mândrie pe un afloriment stâncos. Artistul folosește cu măiestrie lumina pentru a defini forma morii, aruncând umbre lungi și evidențiind texturile pietrei. Compoziția este bine echilibrată, atrăgând privirea de la poteca din prim-plan, prin moară, până la marea îndepărtată, care strălucește sub un cer vast, albastru pal. Tușele sunt lejere și expresive, conferind scenei un sentiment de imediatete și spontaneitate. Peisajul este redat cu o paletă caldă și terestră, prezentând în principal nuanțe de ocru, maro și indicii de verde, contrastate de albastrul rece al cerului și mării. Acest joc de culori calde și reci sporește armonia generală și evocă un sentiment de liniște și pace.