Scena se dezvăluie cu o briză ușoară, foșnind prin frunzișul verde al unui tufiș mare care domină partea stângă a compoziției. Artistul surprinde cu măiestrie mișcarea frunzelor, creând un sentiment de viață și dinamism. O potecă, uzată de pași, conduce privirea spre centru, unde stă o figură, aparent bucurându-se de priveliște. Dincolo, o întindere calmă de apă se întinde sub un cer vast, albastru pal, presărat cu câteva bărci îndepărtate; aerul pare proaspăt și deschis. Tehnica artistului, probabil acuarelă, este evidentă în spălările delicate și în gradațiile subtile de culoare care conferă picturii calitatea sa eterică; evocă o stare de spirit senină și contemplativă.