În această pictură vibrantă și atmosferică, spectatorul este imediat atras în spațiul aglomerat al gării, unde acțiunea și mișcarea sunt vii cu fiecare mișcare a pensulei. Scena se desfășoară într-un caleidoscop de nuanțe albastre și gri, reflectând aburul și fumul care se ridică din locomotivele care stau pe loc în gară. Arhitectura gării se ridică măreț deasupra noastră, cu plafoanele sale boltite grandioase, oferind un cadru magnific pentru spectacolul agitat din jos. Tehnica pensulelor groase și îndrăznețe creează o senzație de mișcare, evocând energia asociată cu sosirea unui tren — un simbol al modernității la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Călătorii, reprezentați ca siluete efemere, umplu platforma, formele lor fiind oarecum ascunse de vaporii care îi învăluie; pare că sunt prinși într-o stare onirică, suspendați între sosire și plecare. Paleta de culori, compusă în principal din tonuri reci, accentuată de negrul profund și roșul strălucitor al locomotivei, evocă un răspuns emoțional de nostalgie și emoție. Din punct de vedere istoric, această pictură reprezintă nu numai un moment în timp, ci reflectă și progresele tehnologice semnificative ale epocii, arătând cum căile ferate au revoluționat călătoria și au conectat societățile în moduri care anterior erau de neimaginat. Captarea luminii, umbrei și atmosferei în această pictură scoate în evidență măiestria sa în impresionism, insuflându-le scenelor cotidiene un sentiment de grandiositate poetică.