Opera ne cufundă într-o scenă crepusculară pe malul unui râu. În prim-plan, figuri întunecate, siluetate, se adună în jurul unui foc pâlpâitor, formele lor fiind definite doar vag în raport cu strălucirea caldă a flăcărilor. Artistul folosește cu măiestrie impasto, aplicarea groasă a vopselei, pentru a construi textura; aproape că pot simți suprafața aspră. Râul se întinde în depărtare, apele sale reflectând culorile estompate ale cerului. Pensulațiile dansează pe suprafață, creând un sentiment de mișcare, ca și cum însăși apa ar fi vie. Cerul, un amestec de verde și galben, sugerează tranziția de la zi la noapte, adăugând la atmosfera melancolică.