Această pictură surprinde o scenă pastorală liniștită în care câteva vaci beau dintr-un iaz liniștit, înconjurate de un peisaj blând de toamnă. Artistul folosește o paletă moale și naturală de nuanțe pământii, verde închis și portocaliu subtil, evocând tranziția pașnică a sezonului. Pictura redă delicat textura frunzelor copacilor, unele încă agățate de ramuri, altele împrăștiate pe pământ, sporind senzația de calm, decădere și reînnoire.

Compoziția este echilibrată, dar vie; copacii încadrează scena cu ramurile lor răsucite, conducând privirea spre orizontul îndepărtat unde cerul se întâlnește cu pământul într-o lumină moale și încețoșată. Suprafața reflectorizantă a apei oglindește vacile și frunzișul înconjurător, adăugând profunzime și o liniște tăcută atmosferei generale. Această lucrare invită privitorul să se oprească, să respire liniștea câmpiei și să simtă o legătură delicată cu ritmurile naturii.