Scena se desfășoară cu o întindere liniștită de apă, reflectând lumina moale și atmosferică a unei zile oarecum înnorate. O briză ușoară pare să fluture frunzele copacilor care mărginesc țărmul îndepărtat, tonurile lor de toamnă adăugând căldură tonurilor mai reci ale apei și cerului. O structură, probabil o moschee sau o clădire cu o cupolă distinctivă, se află pe țărm, fațada sa albă contrastând cu frunzișul din jur.

Două bărci împodobesc apa; una, o navă mai mare, pare a fi încărcată cu figuri, ale căror forme sunt sugerate de tușe libere și detalii implicite. Cealaltă, o barcă cu pânze mai mică, cu o pânză albă fluturând, se mișcă grațios la distanță, poate transportând mărfuri sau pasageri peste apă. Artistul folosește cu măiestrie culoarea și lumina pentru a crea o senzație de profunzime și vastitate, atrăgând ochiul spre orizontul unde apa întâlnește dealurile îndepărtate, redate în tonuri moi și estompate. Se simte ca un moment surprins, o felie senină de viață pe malurile unui curs de apă istoric.