Pictura surprinde frumusețea crudă și neîmblânzită a Alpilor; un lanț muntos accidentat străpunge cerul, cu vârfurile sale sărutate de o lumină cețoasă și eterică. Artistul folosește cu măiestrie o paletă surdă de albastru, verde și gri, creând un sentiment de liniște, în ciuda sălbăticiei scenei. Un râu tumultuos își croiește drum prin prim-plan, apele sale repezi contrastând puternic cu liniștea munților.

Compoziția este dinamică; ochiul este atras de curentul turbulent, în sus pe versanți și, în cele din urmă, spre vârfurile îndepărtate, aproape onirice. Vântul pare să străbată scena, așa cum sugerează copacii îndoiți. Tehnica artistului, cu pensulații moi și gradații subtile de culoare, evocă un sentiment de uimire și seninătate, arătând puterea sublimă a naturii.