Opera surprinde un moment pe Sena, ale cărei ape sclipesc sub un cer tulbure. Scena este plină de activitatea râului; bărci, unele fumegânde, navighează pe apă; barje sunt ancorate la margine. Turlele îndepărtate ale unei catedrale se ridică din peisajul urban, iar întreaga scenă este redată într-un stil texturat, aproape pointilist, dând impresia luminii dansând pe apă. Culorile sunt estompate, cu tonuri de verde, albastru și maro, evocând un sentiment de liniște și nostalgie.

Compoziția este echilibrată, râul împărțind pânza și ghidând ochiul către detaliile arhitecturale din fundal. Tehnica sugerează o concentrare pe captarea calităților efemere ale luminii și atmosferei, creând o senzație de mișcare delicată și o calitate pașnică, aproape onirică. Mă duce înapoi într-o vreme în care viața era mai lentă, mai deliberată.