Opera surprinde esența etereală a Veneției, reflectând interacțiunea delicată dintre lumină și apă. Calitatea moale și aproape visătoare a picturii este realizată prin tehnicile caracteristice ale lui Monet, care par să se învârtească și să se contopească, creând o atmosferă cețoasă. Privitorul este întâmpinat de siluetele fantomă ale structurilor iconice venețiene care se estompează la orizont, învăluite într-o ceață ușoară. Această neclaritate conferă o senzație de liniște, evocând calmul dimineților devreme sau al după-amiezelor târzii pe Canalul Mare.

Paleta de culori este dominată de nuanțe reci de albastru și galben deschis, reflectând suprafața calmă a apei și mișcările sale subtile. Impresia luminii care strălucește pe suprafața apei aduce o senzație de vitalitate, chiar și în această scenă liniștită. Când privești pictura, poți auzi aproape bătăile ușoare ale valurilor și sunetele îndepărtate ale gondolierilor, învăluindu-te într-o atmosferă liniștită, dar ușor melancolică. Această operă nu sărbătorește doar frumusețea Veneției, ci reflectă și explorarea continuă a lui Monet a luminii și atmosferei în cadrul mișcării impresioniste, marcând un moment semnificativ în călătoria sa artistică.