Această scenă intimă înfățișează o femeie și doi copii adunați lângă o fântână, scăldați în lumina moale și difuză a unei zile aparent înnorate. Femeia, acoperită cu un șal simplu, cu fața marcată de o seriozitate blândă, stă central; rochia ei întunecată și materialul deschis al șalului creează un contrast izbitor. Mâna ei se odihnește protector pe băiețel, privirea ei îndreptată spre ceva din afara cadrului, poate pierdută în gânduri. Celălalt copil, îmbrăcat într-un palton albastru izbitor și o pălărie, poartă un ulcior, sugerând o sarcină sau o călătorie întreprinsă. Compoziția este simplă, dar eficientă, atrăgând privirea spectatorului de la o figură la alta. Textura aspră a picturii sugerează rapiditate, o schiță a unui moment, păstrând imediatitatea scenei. Simt un sentiment de liniște, un moment reținut în timp; detaliile scenei sugerează o narațiune specifică.