Acest autoportret te atrage cu privirea sa directă, ochii subiectului întâlnindu-se cu ai tăi cu o intensitate care este aproape neliniștitoare. Pictorul, al cărui chip este marcat de semnele vieții, își sprijină bărbia pe mână; un gest de contemplație, poate, sau poate o acceptare obosită. Culorile sunt sumbre, marourile și ocru-urile fundalului oferă o prezență terestră față de care roșul vibrant al cravatei și atingerile de culoare de pe hainele artistului ies în evidență.

Compoziția este izbitoare: forma modelului umple aproape cadrul, cerând toată atenția noastră. Ne confruntăm cu un bărbat, vulnerabil, dar impunător. Aceasta nu este o imagine lustruită, idealizată; este un portret crud și onest. Tușele groase și texturile aspre vorbesc despre mâna artistului, despre legătura sa emoțională cu pânza. Pictura se simte greoaie, o reflecție tangibilă a unui anumit moment în timp, plină de viața artistului. În fundal, o pictură mică adaugă un strat suplimentar de complexitate.