Opera ne cufundă într-un spațiu întunecat, oniric, unde figuri apar dintr-un fundal tulbure, nedefinit. Compoziția este dominată de o figură centrală, probabil un preot sau o figură de autoritate, care întinde o mână către o formă căzută. Lumina, sau lipsa ei, joacă un rol crucial; parcă o singură sursă ar ilumina scena, subliniind drama și miezul emoțional al întâlnirii. Artistul folosește un contrast puternic între lumină și întuneric, folosind jocul umbrelor pentru a crea profunzime și a atrage privirea spectatorului spre momentele cruciale ale interacțiunii. Simt un sentiment de fatalitate iminentă, subliniat de paleta sumbră și figurile expresive, aproape grotesce, un dans de lumină și umbră. Stilul în sine se simte crud și imediat, cu tușe îndrăznețe care creează un sentiment de energie frenetică, care este palpabilă pentru spectator.