Opera ne cufundă într-un moment dramatic într-o catedrală; scara arhitecturii este impresionantă, accentuată de paleta întunecată, pământească, care stabilește o stare de solemnitate și prevestire. Compoziția este izbitoare, cu linii verticale puternice ale stâlpilor care atrag privirea în sus, accentuând înălțimea și vastitatea spațiului. Figurile din prim-plan sunt redate cu o tușă grosieră, expresivă, mâna artistului este vizibilă în impasto. Se pare că figurile sunt implicate într-un moment de emoție profundă. Este ca și cum am fi martori la un secret, o agonie privată care se desfășoară în interiorul zidurilor sacre. Tonurile estompate și jocul de lumini și umbre adaugă senzația palpabilă de dramă și mister; figurile sunt împinse la marginea luminii, adăugând o notă de mister.