În această lucrare vie, arborii de prun înfloresc, florile lor albe fiind în contrast puternic cu iarba verde luxuriantă de mai jos; pânza emană un sentiment de reînnoire și speranță, parcă invitând spectatorul într-o zi proaspătă de primăvară. Fiecare pom, cu ramurile sale întinzându-se grațios în sus, arată o blândețe jucăușă — florile sale fiind reprezentate în tușe delicate care evocă o dansare în zbor. Fundalul sugerează o prezență industrială, poate o fabrică, ancorând ușor frumusețea organică cu elemente ale creației umane.

Paleta subtilă, dominată de verzi și nuanțe deschise, creează o atmosferă armonioasă. Tușele sunt atât texturate cât și fluide, oferind un sentiment de mișcare și viață pe întregul peisaj. Această pictură reflectă o perioadă din viața lui Van Gogh în care căuta consolare și o legătură cu natura, oglindind o narațiune mai largă despre căutarea păcii în mijlocul haosului. Este un omagiu splendid adus anotimpurilor, plin de emoție personală și semnificație artistică.