Pânza surprinde o secțiune liniștită a râului Sena, unde unduirea blândă a apei reflectă tonuri dintr-un cer fantezist. Aici, Monet utilizează tușe scurte, rapide de pensulă, care oferă textură și vitalitate vegetației luxuriante de pe mal; un amestec de flori sălbatice și iarbă, vibrant cu culoare și detalii. Compoziția ghidează privirea spectatorului de-a lungul țărmului, ducându-ne spre orizont, unde lumina dansează pe suprafața apei.

Ceea ce se remarcă aici este interacțiunea notabilă a culorilor; paleta lui Monet variază de la nuanțe moi de verde și galben la nuanțe reci de albastru și alb—fiecare tușă plină de un sentiment intoxicant de mișcare și lumină. Cerul, un amestec de pasteluri visătoare, sugerează o briză blândă, care șoptește printre frunze și mângâie valurile. Această pictură evocă un moment de liniște, o invitație de a respira frumusețea naturii, de a te opri și de a aprecia liniștea care învăluie scena, depășind pur și simplu reprezentarea pentru a evoca emoție și un sentiment de eternitate.