Scena se desfășoară cu o frumusețe liniștită, aproape industrială; este un moment capturat la periferia unui oraș aglomerat. Privirea este atrasă imediat de gazometre, ale căror structuri scheletice se ridică pe fundalul unui cer albastru pal și cețos; par prezențe monumentale, dar se amestecă cu fundalul, fiind atenuate de tehnica pointilistă. Nu este un peisaj romantic; în schimb, este o scenă care găsește frumusețea în cotidian – acoperișurile, casele umile și drumul prăfuit din prim-plan. Se simte ca o zi de vară blândă, aerul este dens de o liniște care este întreruptă doar ocazional de sunetele îndepărtate ale orașului. Aproape că simt căldura soarelui pe piele și aud foșnetul ușor al frunzelor.