Această operă de artă evocă un sentiment de frumusețe atemporală, capturând esența Veneției într-un mod care pare atât familiar, cât și oniric. Artistul folosește cu îndemânare o paletă caldă, aurie care scaldă scena cu o lumină blândă, creând o senzație de seninătate și liniște. Arhitectura impunătoare a bazilicii, cu detaliile sale complicate și suprafețele strălucitoare, domină compoziția, în timp ce apa reflectă structurile înconjurătoare și cerul. Reflecțiile în apă, cu tușele lor, adaugă un element dinamic scenei, altfel statice. Este ca și cum orașul respiră, viu de mișcare. Folosirea luminii de către artist este excepțională; accentuează texturile și evidențiază formele arhitecturale. Cerul, un amestec de albastru și portocaliu moale, sugerează un răsărit sau un apus de soare, adăugând la atmosfera romantică. Aproape că aud valurile blânde ale apei pe gondole și simt ușoara ceață din aer. Această pictură este o adevărată celebrare a farmecului unic al Veneției.