În această reprezentare expresivă, Catedrala din Rouen iese dintr-un ceață de nuanțe delicate, capturând lumina dimineții într-un mod care transcende simpla reprezentare. Înghițitura de pensulă a lui Monet este moale și impresionistă, permițând privitorului să simtă, mai degrabă decât să vadă, măreția catedralei. Fațada, redată în nuanțe de albastru deschis și pasteluțuri moi, pare aproape etereală; ca un peisaj de vis în care realitatea se îmbină cu spectralul. Pe măsură ce te uiți mai în adâncime, contururile devin mai pronunțate, dar se dizolvă în ceața luminii, întruchipând natura efemeră a timpului și atmosferei.

Acest moment, plin de spontaneitatea tipică a lucrărilor lui Monet, evocă o senzație de liniște și introspecție. Paleta de culori este predominant rece, cu stropi de galben cald care apar, sugerând zorile care se ridică deasupra arcurilor ascuțite. Aceasta nu este doar o reprezentare; este o invitație de a te scufunda în frumusețea sublimă a vieții de zi cu zi, răsunând cu mișcările artistice ale sfârșitului secolului XIX care căutau să capteze trăsăturile trecătoare ale luminii și culorii. Astfel de lucrări însemnează o tranziție către modernitate în artă, unde sentimentele încep să predomină peste formele rigide.