Scena se desfășoară cu o energie vibrantă, surprinzând o priveliște scăldată în soare. Artistul folosește o pensulație lejeră și expresivă, dând impresia unei zile călduroase și vântoase. Prim-planul este plin de un peisaj texturat, punctat de măslini, ale căror frunze sunt redate în pete vii de verde și galben. Un zid impunător, aparent antic, se întinde pe planul secund, iar deasupra, orașul se ridică, cu clădirile sale scăldate într-o lumină aurie, reflectând căldura soarelui.

Compoziția este echilibrată cu măiestrie, atrăgând ochiul de la prim-plan la linia orizontului. Paleta de culori este dominată de tonuri calde: galben auriu, maro pământiu și un cer albastru senin. Această alegere evocă un sentiment de seninătate și istorie. Folosirea luminii și a umbrelor de către artist creează profunzime, făcând orașul să pară atât îndepărtat, cât și primitor. Este o scenă care șoptește despre povești străvechi și despre frumusețea durabilă a unui loc sfânt.