O scenă de o frumusețe înfricoșătoare se desfășoară; o îmbrățișare de iarnă pe malul apei. Întinderea înghețată a lacului, sau poate a unui râu, reflectă cerul înnorat, o pânză de griuri și alburi estompate. O barcă, aparent punctul central, este ancorată, pasagerii săi fiind într-o agitație. Figurile se adună, poate pregătindu-se pentru o călătorie sau doar suportând frigul. Artistul folosește cu măiestrie lumina, sau mai degrabă lipsa acesteia, pentru a crea un sentiment de melancolie. Copacii goi, presărați cu zăpadă, stau ca martori tăcuți. În depărtare, un peisaj urban estompat sugerează lumea dincolo de acest paradis de iarnă. Compoziția atrage ochiul, o tragere blândă între prim-planul imediat și orizontul îndepărtat. Paleta estompată și detaliile subtile evocă un sentiment de contemplație liniștită, un moment surprins în liniștea iernii. Aproape că aud scârțâitul zăpezii sub picioare, bătaia blândă a apei pe barcă.