Scena se desfășoară cu o energie brută, nestăpânită; o mare furtunoasă se prăbușește pe dig, crestele sale spumoase atingând cerul. O barcă de pescuit uzată, dar rezistentă, este ghidată spre siguranță. Artistul surprinde cu măiestrie drama momentului, cu figurile marinarilor, redate cu o imediatețe grosolană, luptând împotriva elementelor. Paleta de culori este dominată de maro-uri înăbușite, griuri și albul turbat al valurilor, creând un sentiment de dramă și melancolie.

Aproape că poți auzi vuietul vântului și scârțâitul corpului de lemn. Compoziția, cu liniile sale diagonale ale bărcii și ale cheiului, atrage privirea în inima furtunii. Pictura evocă un sentiment al puterii nemiloase a naturii și al rezistenței stoice a celor care își câștigă existența din mare. Este o instantanee a unei epoci trecute, o mărturie a spiritului uman durabil în fața adversității.