Opera prezintă o scenă captivantă, redată în întregime alb-negru, cu o atenție meticuloasă la detalii care atrage privirea. Imaginea este dominată de linia oblică a acoperișului unei case, cu șindrilele sale reprezentate cu grijă, sugerând un sentiment de domesticitate stabilită. Casa se află în spatele unui gard atent desenat și a unei vegetații luxuriante, un amestec de tufișuri și ierburi înalte, care oferă un amortizor vizual și adaugă la sentimentul de izolare. Cu toate acestea, cel mai izbitor lucru este modul în care artistul tratează cerul. În loc de o întindere goală, cerul este plin de modele stilizate, învârtitoare, imitând aspectul norilor ondulați. Această utilizare dramatică a liniei creează un contrast dinamic cu formele solide ale casei și ale frunzișului, impregnând scena cu un sentiment de mișcare și, poate, o notă de dramatism. Este o lume în care elementele par să interacționeze și artistul a surprins un moment în care natura este la fel de importantă ca arhitectura.