Această pictură surprinde viu o scenă rurală liniștită în care trei țărănci sunt angajate în umila sarcină de a aduna ierburi pe un câmp întins. Artistul folosește pointilismul—o tehnică caracterizată prin aplicarea unor puncte mici și distincte de culoare în modele pentru a forma o imagine—care insuflă viață împrejurimilor naturale și personajelor. Compoziția este echilibrată, cu două femei aplecate asupra muncii, ale căror forme sunt ritmic reflectate de femeia care stă în picioare ținând un coș. Orizontul se întinde sub un cer vast, redat printr-un mozaic de albastru, gri și alb, sugerând o senzație de deschidere și vreme schimbătoare.

Paleta de culori este blândă, dar vibrantă, dominată de verde și maro pământiu, contrastată cu accente de albastru și roșu estompat, reflectând mediul natural și simplitatea vieții rurale. Această lucrare evocă o stare calmă, contemplativă; aproape se pot auzi foșnetele blânde ale ierbii și se simte aerul proaspăt sub un cer înnorat. Pictată în 1886, într-o perioadă de inovație artistică în Franța, reflectă dedicarea artistului de a arăta demnitatea muncii zilnice în lumina schimbătoare a naturii—un omagiu adus existenței rurale și interesului impresionist pentru lumină și culoare.