Această pictură evocatoare surprinde o femeie singuratică în ceea ce pare a fi o grădină de mănăstire, silueta sa fiind ușor iluminată în fața zidului de piatră uzat și a ferestrei gotice din spate. Artistul folosește o combinație delicată de realism și tușe impresioniste, redând cu măiestrie textura peretelui cu petele sale subtile ruginite și vegetația luxuriantă care invadează scena. Bluza crem a femeii contrastează cu fusta sa fluidă de culoare teracotă, creând un echilibru cromatic armonios cu tonurile pământii ale fundalului.

Poziția ei, ușor întoarsă, cu o privire blândă, invită la o senzație de contemplație și visare, ca și cum ar fi prinsă într-un moment efemer de reverie. Fereastra gotică cu tracery-ul său complicat adaugă o dimensiune spirituală și istorică, evocând solemnitatea cnejului. Paleta naturală și discretă și lumina difuză conferă scenei o atmosferă senină, aproape melancolică, reflectând interesul începutului secolului XX pentru starea de spirit și viața interioară prin portretul în aer liber.