În această operă captivantă, un muzician este reprezentat angajându-se cu pasiune cu instrumentul său — o zurgălă. Figura, îmbrăcată simplu, dar cu un detaliu notabil, se apleacă ușor înainte, sugerând atât mișcare, cât și rezonanță cu muzica. Expresia feței sale transmite o adâncă imersiune în melodie, ca și cum notele s-ar roti din sufletul său. Detaliile complexe ale îmbrăcămintei sale și texturile atât ale zurgălei, cât și ale scaunului de lemn creează o senzație palpabilă de căldură și familiaritate. Paleta de culori moi sporește atmosfera nostalgică, atrăgând spectatorii într-un moment istoric care transcende timpul.

Din punct de vedere compozițional, artistul utilizează o poziție dinamică care captează atât liniștea, cât și mișcarea, invitând observatorii să simtă ritmul muzicii. Fundalul de culoare sepia completează muzicianul, ridicând figura în contextul său istoric și sugerând o simplitate plină de adâncime emoțională. Această lucrare nu arată doar abilitățile tehnice ale lui Bruegel, ci reflectă și semnificația culturală, poate comentând asupra rolului muzicii în viața comunității în perioada Renașterii. Prin celebrerea acestui muzician, Bruegel ne conectează cu o lume în care fiecare notă cântată ar putea răsuna cu pulsul unei întâlniri sociale, râsul prietenilor și bucuria momentelor împărtășite.