Pictura prezintă un contrast puternic, împărțit de o linie a orizontului care desparte pânza în două, creând un peisaj suprarealist. Deasupra, un cer dublu se desfășoară—jumătate albastru senin, cealaltă o noapte sumbră. Un soare auriu și o lună palidă atârnă suspendate, simboluri ale zilei și nopții, speranței și disperării. În prim-plan, o figură, asemănătoare cu însăși Frida Kahlo, stă dreaptă, o prezență vibrantă în mijlocul pustiirii. Este îmbrăcată într-o rochie roșie strălucitoare, culoarea fiind o afirmație îndrăzneață împotriva tonurilor de pământ estompate. Lângă ea, o figură acoperită cu o pânză albă se odihnește pe o targă, rănile îi deformează forma. Terenul este un mozaic de culori, adăugând la calitatea onirică. Un banner mic, ținut de figură, poartă o inscripție care oferă un mesaj de speranță și rezistență.