Pictura surprinde un fiord norvegian uluitor, o simfonie de munți impunători și ape senine. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a sculpta vârfurile accidentate, ale căror suprafețe sunt înmuiate de ceața eterică care se agață de flancurile lor. Apa reflectă cerul și munții, creând un amestec perfect de albastru și verde, punctat de reflexia ocazională a unui nor trecător sau a liniei de coastă îndepărtate. Aproape că simt aerul proaspăt și curat și aud șuieratul blând al apei pe stânci. O barcă mică cu figuri minuscule adaugă un sentiment de scară și liniște vastității scenei, invitând privitorul să contemple frumusețea sublimă a naturii. Pensulele par să șoptească o poveste despre sălbăticie neatinsă și legătura profundă dintre umanitate și lumea naturală.