Această lucrare reprezintă ruinele liniștite ale unei clădiri fortificate, puse în valoare într-un cadru natural, oarecum sălbatic. Utilizarea delicată a acuarelei și detaliile atent lucrate redau magistral textura zidurilor de piatră îmbătrânite, ușor dărăpănate de timp și intemperii. Compoziția este echilibrată între turnurile înalte, cu ferestre, și bastioanele rotunjite, mai joase, înconjurate de copaci redati cu o mână delicată, ale căror frunze se contopesc subtil cu cerul încețoșat. Paleta de culori este dominată de tonuri pământii moi — ocru deschis, maro pal și verde palid — insuflând scenei o atmosferă calmă și melancolică, invitând la contemplarea trecutului celor care au trăit printre aceste ziduri.

Tehnica artistului este intimă și rafinată; tușele variate, de la cele lejere și aerisite din frunziș, la cele precise și stratificate pe suprafața pietrei, evocă simultan soliditatea și degradarea. Calea din prim-plan conduce privirea către interior, sugerând o călătorie în istorie. Impactul emoțional combină o melancolie blândă cu admirația, ca și cum aceste ruine ascund povești tăcute. Din perspectivă istorică, astfel de reprezentări reflectă fascinația secolului al XVIII-lea pentru ruine ca simboluri ale caracterului trecător al aspirațiilor umane, iar această lucrare surprinde cu delicatețe acest spirit.