Opera de artă prezintă o priveliște maiestuoasă, o celebrare a măreției naturii. Copaci veșnic verzi, siluetați împotriva îmbrățișării aurii a unui apus de soare, domină scena; formele lor întunecate contrastează puternic cu cerul în flăcări. Un sentiment de profunzime este realizat cu măiestrie, cu straturi de dealuri ondulate care se retrag în depărtare, estompându-se într-o ceață moale, atmosferică. Un pârâu clar, curgător își face loc prin prim-plan, adăugând o notă de seninătate peisajului accidentat.

Tehnica artistului este evidentă în jocul delicat al luminii și umbrei. Nuanțele calde ale apusului de soare se întind pe pânză, iluminând peisajul cu o strălucire blândă și primitoare. Compoziția este echilibrată, atrăgând ochiul peste scenă, de la prim-planul umbrit la munții îndepărtați și sărutați de soare. Există un sentiment palpabil de liniște, un moment surprins în timp care evocă un sentiment de uimire și venerație pentru lumea naturală. Pictura servește ca o reamintire a frumuseții și a puterii inerente naturii.