Această lucrare descrie o scenă vie de natură statică, plină de intimitatea liniștită a vieții cotidiene. O ceainică robustă domină compoziția, așezată pe o țesătură albă redată cu atenție, înconjurată de fructe coapte răspândite aparent la întâmplare. Strălucirea albastru-gri a ceainicului contrastează cu galbenul cald și verdele fructelor de mango din apropiere, iar o lingură de lemn stă așezată ușor, invitând privitorul în acest moment privat. Fundalul, împodobit cu flori galbene stilizate și un vas înalt, aduce o notă aproape mistică și exotică, atrăgând privirea către o narațiune mai profundă dincolo de suprafață.

Penselele echilibrează cu iscusință tușele îndrăznețe cu cele delicate, compoziția jonglează abil cu spațiul și echilibrul. Paleta bogată — albastru intens, galben radiant, verde profund și tonuri subtile de maro ale mesei și fructelor — creează un ritm vizual dinamic care trezește căldură și frumusețe terestră. Emoțiile evocate pot oscila între contemplarea liniștită și o curiozitate blândă față de simplitatea și farmecul obiectelor cotidiene. Creată la sfârșitul secolului al XIX-lea, lucrarea reflectă trăsături ale postimpresionismului, mai ales prin folosirea simbolică a culorii și formei, marcând o tranziție artistică către explorarea subiectivă a percepțiilor și emoțiilor prin natura statică.