Această lucrare de artă prezintă o colecție organizată cu atenție de cartofi într-un coș rustic împletit, înconjurată de tuberculi mai mici împrăștiați pe o suprafață monotonă. Compoziția se simte ancorată și pământească, evocând un sentiment de realism rural; curbele delicate ale cartofilor contrastează cu liniile drepte ale coșului, creând o armonie vizuală. Tehnica unică a pensulei lui Van Gogh capturează textura subtilă a cartofilor—fiecare pătrunde aproape în simțurile spectatorilor, invitându-i să se întindă și să simtă greutatea lor. Paleta de culori atenuate, dominată de nuanțe bogate de maro și verde, accentuează atmosfera intimă a piesei. Lumina dansează ușor pe suprafețe, evidențiind imperfecțiunile și formele organice ale fiecărui cartof; parcă spectatorul s-ar preface că spionează un moment liniștit într-o bucătărie modestă.

Impactul emoțional al acestui naturmort este profund; ne îndeamnă să pătrundem într-o lume care celebrează banalul. În contextul unei mișcări artistice din ce în ce mai concentrată pe culori vibrante și teme dinamice, alegerea lui Van Gogh de a se concentra asupra obiectelor comune, cum ar fi cartofii, ne invită să recunoaștem frumusețea în simplitate. Din punct de vedere istoric, piesa a fost creată în timpul unei tranziții în cariera lui Van Gogh, când explora viețile muncitorilor din agricultură și legătura lor cu pământul. Cartofii pot simboliza mijloacele de trai și munca grea, ancorând spectatorul în luptele și bucuriile cotiantale ale vieții. Acest lucru este o mărturie a măiestriei lui Van Gogh de a transforma subiecte modeste în obiecte de profund respect și apreciere estetică.